Învățăm să trăim cu eșecul
Cu toții așteptăm atât de mult acest moment. Luna mai, adio școală. Este chiar trist. Prea reprede zboară timpul. Dar anume în școală totul se întâmplă pentru prima dată: prima dragoste, care nu se uită niciodată; primii prieteni cu care făceam cele mai mari nebunii; primele greșeli care ne-au învățat foarte multe.... Chiar nu vreau să las toate acestea. Dar... noi creștem și trebuie să mergem mai departe, și da, poate n-o să ne întâlnim peste câțiva ani căci ne vom schimba și nu toți în partea bună. Este important să prețuim fiecare moment și să ne memorăm așa veseli și fericiți. Și uite așa parcă un fericit sau nu prea sfârșit. Viața ne pune la încercare încă de mici. Totul începe de la primele decizii, primele succese dar și primele eșecuri. Pare a fi o ironie, căci atunci când pierdem o luptă, începem a căuta vinovați, motive care să explice eșecul, dar uneori, deși nu vrem să recunoaștem este defapt vina noastră. Anume atunci apare starea de cădere, anume atunci...
